TEATROLOGIA

cadm2

În lumea fascinantă a teatrului, teatrologul, cu pregătirea sa complexă și aria sa vastă de competențe, este cel mai puțin vizibil. Mai puțin vizibil, însă, nu înseamnă deloc mai puțin important. Uneori, chiar din contră.
DEX-ul definește teatrologia drept o „disciplină care se ocupă cu istoria, teoria, estetica și critica spectacolului, cu literatura dramatică, precum și cu organizarea și conducerea teatrelor.” E o definiție largă, care pare să vrea să îndese într-o singură frază tot ce nu înseamnă actorie și regie. E adevărată. Și, pe lângă aceste activități, mai sunt și altele…
Ce face, însă, un teatrolog? Ce rol are el? Din ce își poate câștiga existența? Ce importanță, și ce influență, are el în teatru? Pentru a putea răspunde acestor întrebări, trebuie să ne oprim asupra principalelor direcții de carieră înspre care absolventul se poate îndrepta: critica de teatru, dramaturgia, managementul cultural și secretariatul literar.

  • Critica de teatru e o profesie de prestigiu și risc. Prin ceea ce scrie, prin ceea ce promovează, prin activitatea sa în juriile de selecție și premiere ale festivalurilor, criticul stabilește direcția în care teatrul, ca fenomen, se dezvoltă. Huliți uneori, invitați alteori pe covorul roșu și serviți cu șampanie, de discernământul, seriozitatea și profesionalismul criticilor poate depinde diferența dintre o carieră artistică de succes și anonimat. În sertarul oricărui actor sau regizor, chiar dacă unii nu o vor recunoaște vreodată, stă un dosar cu cronici. Teatrul e o artă efemeră. Criticul e cel care o permanentizează.
  • Dramaturgia, pentru neinițiați, înseamnă scriitura de piese. În teatru, însă, există o distincție clară între autorul dramatic și dramaturg. Sunt două activități independente, chiar dacă, în cazurile fericite, se suprapun. Dramaturgul (sau „dramaturgul în sens german”, cum i se mai spune) lucrează alături de regizor la realizarea spectacolului. El prelucrează textul, îl modifică, îl adaptează, dramatizează romane sau, la nevoie, traduce sau retraduce piese. Lucrând la scenă, participând activ la repetiții, în sarcina dramaturgului cad și documentarea și elucidarea, pe loc, a oricăror nelămuriri ale actorilor sau regizorului cu privire la contextul istoric al piesei sau la înțelesurile ascunse în spatele replicilor.
    Autorul dramatic, pe de altă parte, scriitorul de piese, este cel care împrospătează continuu arta dramatică, oferind actorilor și regizorilor materia primă. Orice sistem teatral sănătos se bazează într-o extrem de mare măsură pe dramaturgia nouă.
  • Managerul cultural, atât în companiile de stat, dar mai ales în cele private, este cel care asigură logistica din spatele procesului artistic. Dacă un grafician poate crea o capodoperă cu un ciot de creion pe un colț de șervețel, pentru ca un spectacol să existe e nevoie de o întreagă echipă care trebuie coordonată. E nevoie de buget, de planificare, de gestionarea achizițiilor, încasărilor, cheltuielilor. De bunul management depinde nemijlocit succesul sau eșecul unei trupe sau al unei instituții de spectacol.
  • Secretarul literar ocupă o poziție deosebit de importantă în orice teatru. Acesta participă alături de directorul teatrului la stabilirea repertoriilor, gestionează relația cu autorii dramatici, realizează caietele program, se implică în promovarea spectacolelor, în organizarea turneelor, festivalurilor și a tuturor activităților pe care teatrul le desfășoară.

Înainte de toate, însă, și pentru a le putea face pe fiecare în parte, teatrologul este un intelectual de lux. Specialist în teatru cu o amplă deschidere culturală înspre alte domenii, în largul său printre artiști, dar capabil să-i țină în frâu, prezența sa permează, discret dar definitoriu, fiecare aspect al vieții teatrale.